vineri, 10 iunie 2011

Sport si sanatate

Plecand de la concluzia ca acest corp al nostru, in care ne facem veacul temporar, n-ar fi decat o simpla carcasa a sufletului oropsit, tot s-ar justifica nevoia imperioasa de a ne ingriji de el, de a ne mentine conditia fizica, de a ne misca putin si de a credita dictonul "Mens sana in corpore sano". Nici macar nu conteaza ce miscare facem, jogging, kick-boxing, sala, fitness, tras de fiare, inot, arte martiale, Pilates, spining, yoga, squash, stretching, cycling, alpinism, role, fotbal, dansuri. Orice e bun si binevenit!

Oamenii au devenit sedentari. Prefera televizorul si Internetul. Cine nu se misca se ingrasa, de­vine apatic, greoi, se imbolnaveste de inima, devine dependent de medi­ca­men­te si depresiv, dar mai ales imbatraneste. Cei peste 600 de muschi de care bene­ficiem fara nici un merit sau efort devin nefunctionali daca stationeaza timp inde­lungat.

Ei trebuie folositi permanent, pusi in miscare si uneori chiar fortati. Este ade­varat, unii dintre ei functioneaza singuri, de exemplu - inima, altii sunt antrenati in miscarile pe care le facem in mod natural (respiratia, mersul, pozitia bipeda, hra­ni­tul, igiena corporala etc.), dar cel putin inca alti 200, trebuie neaparat antrenati special.

Teorie cunosc, ce ma fac cu practica?


Cel mai greu e inceputul... Sunt mai bine de 10 ani de cand nu am intrat intr-o sala de sport, din liceu nu am mai aler­gat (si-atunci dupa tramvai), in bazin nu in­tru de frica ciupercutelor, la munte in loc de schiat prefer sa beau vin fiert, rolele au ruginit in debara, bicicleta n-am unde sa o depozitez la bloc, tenisul e prea scump, mersul pe jos nu-i chiar un sport, iar la gym mi-e greu sa-ncep, nu am echipa­ment, nu stiu pe nimeni, nu am nici gean­ta sport, e foarte greu!

Dar stiu ca tre­bu­ie si stiu si c-am sa-ncep candva, curand! Acum e toamna, pot s-o mai aman, vara a trecut si ce sens are?

Si-apoi ce fac cu febra musculara ce va sa vie peste mine dupa atata amar de sedentarism? Si azi mi-e lene, si maine am migrena, si joi lu­crez pana tarziu, apoi incepe perioada, acea perioada cand mi-e imposibil sa ma misc, si dupa mananc fara oprire si n-are nici un sens sa mai visez la sport. Si tot asa...

Gasesc 1.000 de scuze si pretexte, si anii trec, si orice zi ce a trecut nu se in­toarce niciodata si a trecut degeaba peste mine si peste trupul meu ce-a fost candva frumos. Si nu mai este!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu