Plecand de la concluzia ca acest corp al nostru, in care ne facem veacul temporar, n-ar fi decat o simpla carcasa a sufletului oropsit, tot s-ar justifica nevoia imperioasa de a ne ingriji de el, de a ne mentine conditia fizica, de a ne misca putin si de a credita dictonul "Mens sana in corpore sano". Nici macar nu conteaza ce miscare facem, jogging, kick-boxing, sala, fitness, tras de fiare, inot, arte martiale, Pilates, spining, yoga, squash, stretching, cycling, alpinism, role, fotbal, dansuri. Orice e bun si binevenit!
Oamenii au devenit sedentari. Prefera televizorul si Internetul. Cine nu se misca se ingrasa, devine apatic, greoi, se imbolnaveste de inima, devine dependent de medicamente si depresiv, dar mai ales imbatraneste. Cei peste 600 de muschi de care beneficiem fara nici un merit sau efort devin nefunctionali daca stationeaza timp indelungat.
Ei trebuie folositi permanent, pusi in miscare si uneori chiar fortati. Este adevarat, unii dintre ei functioneaza singuri, de exemplu - inima, altii sunt antrenati in miscarile pe care le facem in mod natural (respiratia, mersul, pozitia bipeda, hranitul, igiena corporala etc.), dar cel putin inca alti 200, trebuie neaparat antrenati special.
Teorie cunosc, ce ma fac cu practica?
Cel mai greu e inceputul... Sunt mai bine de 10 ani de cand nu am intrat intr-o sala de sport, din liceu nu am mai alergat (si-atunci dupa tramvai), in bazin nu intru de frica ciupercutelor, la munte in loc de schiat prefer sa beau vin fiert, rolele au ruginit in debara, bicicleta n-am unde sa o depozitez la bloc, tenisul e prea scump, mersul pe jos nu-i chiar un sport, iar la gym mi-e greu sa-ncep, nu am echipament, nu stiu pe nimeni, nu am nici geanta sport, e foarte greu!
Dar stiu ca trebuie si stiu si c-am sa-ncep candva, curand! Acum e toamna, pot s-o mai aman, vara a trecut si ce sens are?
Si-apoi ce fac cu febra musculara ce va sa vie peste mine dupa atata amar de sedentarism? Si azi mi-e lene, si maine am migrena, si joi lucrez pana tarziu, apoi incepe perioada, acea perioada cand mi-e imposibil sa ma misc, si dupa mananc fara oprire si n-are nici un sens sa mai visez la sport. Si tot asa...
Gasesc 1.000 de scuze si pretexte, si anii trec, si orice zi ce a trecut nu se intoarce niciodata si a trecut degeaba peste mine si peste trupul meu ce-a fost candva frumos. Si nu mai este!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu